În zilele noastre multe se petrec online: prieteniile, găsirea unui job, cumpărăturile, toate se fac și online. Deși pare mai simplu și mai comod să-ți găsești jobul sau partenerul dând câteva click-uri și tastând cuvinte frumoase, toate trebuie să treacă testul realității. Iar ceea ce în mediul virtual pare ideal sau măcar frumos și justifică pierderea timpului într-o anumită direcție, în realitate poate fi dezamăgitor.
Găsirea unui job este o muncă în sine. Deși paleta de locuri de muncă este aparent foarte vastă, toate cer anumite studii sau anumite calificări, ceea ce exclude din start anumiți candidați. Apoi urmează cerința experienței în domeniu, pe care tinerii nu o pot îndeplini iar adulții o îndeplinesc, dar au și alte responsabilități în afara locului de muncă, ceea ce le diminuează eficiența.
Însă până la urmă minunea se întâmplă și ești chemat la interviu sau direct la locul de muncă, iar acolo este adevărata probă de foc. Munca în sine, modul de organizare al acesteia, felul în care conducerea relaționează cu angajații și gura lumii vor hotărî dacă rămâi sau pleci. Ar mai fi și colegii de serviciu, care sunt de multe ori ocupați cu propria imagine și pentru care competiția este mai importantă decât cooperarea, astfel încât orice job devine un adevărat câmp de luptă permament, în care te lupți cu propriile limite, cu interesele clienților, cu munca în sine, dar și cu ceea ce cred și spun ceilalți despre modul în care rezolvi sarcinile de serviciu. Mai ții minte cum suna anunțul online, cât de clar părea totul? Ei bine, în viața reală totul s-a complicat deja.
Așadar, cele 5 semne că nu ești prea binevenit la noul job ar fi:
- ceea ce s-a discutat la interviu sau în anunț nu coincide cu ce ți se spune la muncă, odată angajat. Programul de lucru diferă, uniformele dacă există nu se distribuie noilor veniți, nu ai un loc de muncă anume și ești permanent plimbat printre secții/raioane. Ți se dau sarcini dar nu ți se explică modul de îndeplinire al acestora, dar apoi ești criticat pentru cum le-ai îndeplinit. Nu există timp pentru comunicare, dar există timp pentru critică.
- nu se specifică în mod clar salarizarea și nu semnezi contract de muncă din prima zi.
- ți se pun întrebări personale, ți se spune că nu-ți găsești locul în anumite secții și ești plimbat printre atâtea secții noi încât nu reușești să acumulezi cunoștințele necesare îndeplinirii eficiente a atribuțiunilor.
- ai sentimentul că nu ești bine primit, ești găsit vinovat pentru fapte care nu-ți aparțin, ți se cere să îndeplinești sarcini dar nu ți se oferă condițiile îndeplinirii acestora
- nu există reglementări clare despre cum e bine să procedezi în anumite situații. Negocierea este semn de flexibilitate într-adevăr, dar nu trebuie lăsată în sarcina începătorilor.
Se poate ca unii, mai rezistenți și mai flexibili de felul lor, să se integreze în ciuda tuturor dificultăților. Pentru că la urma urmei, ceea ce decide potrivirea unui angajat cu postul este o singură calitate: rezistența la stresul specific muncii.
Bineînțeles, articolul este subiectiv și totul depinde de om. Tinerețea, adaptabilitatea, felul de a te comporta cu cei din jur, vorba dulce pot înfrânge multe obstacole și sunt binevenite indiferent de job.