Scrisă într-un limbaj accesibil, dar plină de idei uneori suprinzătoare sau greu de digerat, Ghidul Astronautului pentru Viața pe Pământ, scrisă de astronautul Chris Hadfield este o carte pe care nu veți uita că ați citit-o.
Este o carte non-ficțiune, un documentar scris dar și vizual despre cum a devenit un pilot canadian primul astronaut canadian care a zburat în Spațiu. Auto-biografia conține multe informații despre traseul de urmat dacă vrei să devii astronaut, despre viața de familie a unui astronaut, despre problemele medicale, emoționale ale acestora. Găsiți de asemenea informații utile despre modul de pregătire al astronauților, despre modul lor particular de viață, despre ședințele intense pe care le presupune zborul în spațiu. Scrisă într-un stil clar, matematic, concret, cartea va captiva, intriga și vă va lărgi orizontul de percepție asupra lumii înconjurătoare.
Personal, m-a interesat pentru că am avut o afinitate teoretică pentru zbor încă din copilărie, deși, contrar lui Chris Hadfield, nu am reușit să-mi înfrâng niciodată teama de zbor și frica de înălțimi. Cum matematica, fizica și în general științele exacte sunt cele mai bune prietene ale unui astronaut, șansele mele de a vedea Terra din spațiu sunt 100% pozitive, dacă mă resemnez la privitul de imagini superbe făcute de astronauți și cosmonauți.
Diferența dintre astronauți și cosmonauți este aceea că primii sunt americani, iar secunzii, ruși. Dacă nu știați până acum, România a avut un singur cosmonaut în spațiu, pe domnul Dumitru Prunariu, care a zburat pe filiera fostei URSS. Din ce am citit în carte, am priceput că țările sărace nu au nicio șansă să-și trimită cetățenii în spațiu. Prețul navelor și rachetelor se ridică la milioane de dolari, la fel ca pregătirea specifică, costumele de astronaut și costurile suportate de stat pentru asigurarea pregătirii fizice, psihice, medicale ale astronauților, dar și pentru suportul acordat familiilor acestora.
Cartea este extrem de interesantă, pentru că cuprinde o multitudine de informații pe care nu le găsești nicăieri altundeva. Mici chichițe, proceduri complicate, cât de important este să îți cureți vizorul la perfecție ca să nu-ți lăcrimeze ochii în spațiu, carantina care precede o lansare în spațiu, antrenamentele dure pe care le urmează oamenii spațiului, toate te vor captiva în mod egal. Pentru că orice detaliu contează, așa cum ne și explică autorul, în nenumărate exemple.
Cunosc un singur copil care știe deja că vrea să fie pilot de avioane. Mă gândesc că, dacă la 8 ani vrea să piloteze avioane, la 16 ani va visa să fie astronaut. Oare ce șanse are acest băiețel român să vadă Terra de sus, să poarte costumul de astronaut și să efectueze manevre complicate în stare de imponderabilitate? Dacă luăm în calcul doar aspectele financiare, cred că șansele lui sunt nule. Pe de altă parte, România și multe alte țări sunt piețe de desfacere de mare valoare pentru produsele americane, gen Apple, Google, Ford, etc. Chiar dacă nu ne permitem să participăm cu bani cash la misiuni spațiale, indirect și noi, popoarele sărace, susținem aventurile în spațiu ale astronauților americani. Așa că, conform logicii mele, ar trebui ca românii să aibă și ei dreptul de a visa măcar să devină astronauți.
În timp ce piloții noștri de elită se prăbușesc cu avioane militare vechi și nesigure, NASA face pregătiri de ani de zile pentru o ieșire în spațiu de 72 de ore sau câteva săptămâni. În timp ce românii cumpără produse americane din admirație pentru poporul transatlantic și plătesc bani grei pentru a vedea ținuturile Statelor Unite ale Americii, satele noastre sunt pline de tineri care, în lipsă de locuri de muncă, trăiesc din ajutoare sociale și muncă sezonieră.
Cartea aceasta a produs, fără să mă aștept, o mică răzmeriță în mintea mea. Aș vrea ca băiețelul român care știe că vrea să devină pilot să aibă șansa de a deveni astronaut, dacă poate și vrea.