Lucruri de care m-am debarasat si carora nu le duc lipsa
Traim in secolul 21, secolul obiectelor adunate si pierdute sau uitate prin colturile camerelor. Pentru orice miscare pe care vrem sa o facem, avem nevoie de minim cateva obiecte utile. Daca gatim, folosim cratite, tigai, vesela si tacamuri. Daca facem curat, folosim carpe, solutii de curatenie, cosul de gunoi. Daca spalam rufe, utilizam clesti de rufe, detergent, uscator de rufe. Daca fumam o tigara, e musai sa folosim scrumiere.
In aceeasi ordine de idei, detinem prea multe haine, prea multe obiecte, prea multe incaltari. Le-am cumparat pentru ca ne placeau si aratau bine, le-am purtat odata si le-am pus bine, pentru data viitoare, care va fi peste cativa ani. Peste ceva timp, descoperim ca respectivele obiecte zac uitate intr-un colț, prafuite si nefolosite. Desi ne dam seama ca nu le vom mai folosi prea curand,ne pierdem timpul curatandu-le, depozitandu-le, mutandu-le din loc in loc.
Pentru ca nu iubesc obiectele si nu imi place sa pierd timp acordandu-le atentie, am recurs la cateva gesturi care pot parea extreme, dar care mi-au oferit mai mult timp liber:
– am scos mobila inutila din locuinta. Orice corp de mobila pe jumatate gol a fost indepartat. Locuinta are acum jumatate din corpurile de mobila initiale. Arata mai aerisita, e mai usor sa intretin curatenia, iar cu ocazia aceasta am aruncat multe obiecte inutile
– am renuntat la hainele prea mari, prea mici, prea vechi sau demodate, pe care nu le mai purtam de ani intregi. Acum petrec mai putin timp alegand vestimentatia pentru ziua respectiva, intrucat am mai putine optiuni. In plus, nu mai umplu inutil dulapurile cu haine pe care nu le voi mai purta vreodata
– am schimbat locul mobilei, astfel incat sa am mai mult spatiu de miscare. In acest fel, am reamenajat locuinta si ma simt de parca m-am mutat la casa noua
– am oferit carti cadou celor care chiar aveau nevoie de anumite titluri, pentru ca oricum le tineam degeaba si ocupau spatiu.
Nu le simt lipsa si nu am nevoie de ele, asa ca ma bucur de senzatia de spatiu de miscare. Efortul a fost destul de mare, dar in final m-am ales cu mai mult spatiu, mai mult timp liber si sentimentul ca am facut ce trebuia.
Asa am procedat si eu acasa, in Romania. Am renuntat pana si la „parchetul calduros, din lemn de stejar” in favoarea gresiei care se intretine foarte usor. Aici stam cu chirie, nu imi permit sa dau afara covoarele. Sunt nevoita sa muncesc iar ca un robot pentru a pastra casa curata, caci nu e usor cand ai dulaul cu tine sa pastrezi covoarele fara urme de blana pe ele. 😀
Le poti depozita undeva ca sa iti fie mai usor. Curatenia poate fi f obositoare.