Între online și offline

În ziua de azi consumăm cantități incredibile de informații cu o frustrare demnă de mutat munții din loc. Citim, comentăm, scriem, căutăm orice online, de la partener de viață la joburi sau sfaturi în domeniul sănătății.
Un stres interior ne face să răspundem unor anunțuri sau afirmații clar gratuite, doar pentru a ne depăși frustrarea că în viața reală totul este atât de diferit față de online. Pentru a depăși bariera pusă de online, suntem în stare să ne punem pe net date personale, poate-poate ne va găsi acel cineva care ne va face viața reală la fel de curată și cosmetizată ca cea de pe net.
În offline, comunicarea verbală este foarte atent drămuită, plină de bariere de comunicare, ceea ce ne împinge spre online. Însă nici aici nu putem comunica liber, nici aici problemele nu se rezolvă, nici aici nu primim ceea ce avem nevoie. Și atunci ne aruncăm în online cu capul înainte, cu discuții pe care nu le putem avea în offline, cu speranța că poate în online vom fi și noi la fel de frumoși și curați ca în reclamele de pe net.
Uităm că în online sunt oamenii din offline, adică tot noi. Online-ul este un fel de scuză pentru lipsa de comunicare, o formă de comunicare în care putem doar să ne dăm cu părerea, dar fără a putea lua acele decizii pe care am dori să le luăm în realitate.
Știm cu toții ce este viața reală. Este urâtă. Are multe probleme. Se lasă cu conflicte, frustrări, stres. În online avem impresia că trăim o lume de catifea, care ne vorbește cu mănuși.
Dar paguba cea mare a online-ului este că nu rezolvă problemele reale, ci doar le amână, uneori singurul rezultat fiind…calmarea spiritelor.