Părintele abuziv

Am tot citit ca femeile au in ADN-ul lor instinctul matern și îl activează când dau naștere unui prunc. Tind sa dau dreptate dacă ma uit la o femeie care adopta copii, din drag sau pentru ca nu poate avea cu sau fără vina ei.
Ea oferă dragoste necondiționată, suport fizic și emoțional fără sa fi trecut prin etapa sarcinii.
Pe de alta parte, contrazic total teoria cand ma gândesc la mamele care își bat copiii.
Acolo instinctul matern nu pare sa existe și nu cred ca orice trauma psihologica din copilărie sau adolescenta ar putea justifica faptele ei. Sau am putea concluziona ca urmare a propriei traume, s-a alterat instinctul matern. Pur și simplu nu exista.
Si mai cred ca exista o conexiune puternica și cu sentimentele de inferioritate. Practic copilul este subiectul slab din ecuație, nu se poate apara nici emotional și nici fizic. Mama respectiva, nefiind în armonie cu propria persoana, având anumite sentimente de inferioritate, simte nevoia sa demonstreze ca nu e deloc asa, tratandu-și copilul cu o autoritate împinsă la nivel de abuz.
Abuzul nu e neapărat sa fie fizic. Poate ca o palma data la fund este considerata abuz, dar mai depinde și de copil, de cât de sensibil este.
In schimb sa vorbești copilului tău pe un ton ridicat, cu vorbe urate, devalorizante, sa îl ameninți, sa îl șantajezi emotional, aici clar e un abuz care nu mai tine nici măcar de percepția copilului.
De exemplu eu consider abuz o afirmație de genul – Nu ești în stare sa iei o nota bună, vezi Marcel cât face, tu ești praf, nimic nu înțelegi!
Ce e cu adevărat neplăcut este ca un copil abuzat tinde sa abuzeze și el la rândul lui, ca un copil abuzat nu se mai poate integra în colectiv, nu poate fi la fel ca ceilalți. Va lua mai des decât alți colegi lucrurile în mod personal, chiar și glumele fără intenție, va sancționa mai puternic și poate chiar ii va bate pe colegii pe care ii „simte mai slabi”, adica exact ceea ce face mama cu el.
La fel de intrigant mi se pare și relația partenerului cu un părinte abuziv. Chit că e mama sau tata, cel care comite abuzul, relația este dificila. Fie devii complice cu agresorul, fie încerci sa iei apărarea de fiecare data copilului. Dar și aici e un punct sensibil pentru acel copil pentru ca îl destabilizează emotional. Închipuiți-va ca aveți doi șefi la munca și va roagă același lucru. Dacă unul zice ceva și celelalt îl contrazice, cum va simțiți? Cel puțin confuzi, as zice eu, și totuși aveti puterea de a discerne, pe când un copil nu poate face asta.
Apropo de exemplul amintit mai sus, școala predispune la abuzuri și mai grave din partea acestui tip de părinte și nu pentru ca ar avea ea ceva negativ, ci pentru că intervine colectivul. Părintele abuziv nu vede în colectiv un mijloc de creștere pentru copilul sau, ci un mijloc de comparație. De aceea, deseori il va mustra pentru note, pentru ca nu e curat, pentru ca nu tine floarea bine etc, din motive absurde de cele mai multe ori și o va face prin comparație. Uite Gigel poate, uite Maria e curata, uite Andrei știe sa dea buchetul doamnei și tot asa.
Pentru un astfel de copil, normalitatea e abuzul si atunci când va fi lăudat, se va simți complexat, ciudat, va simți ca nu merita acele laude.
Nu e simplu sa îl identificam în mulțime, pentru ca din postura de amatori îl putem confunda cu copilul timid și trata pe amândoi la fel. Sau mai rău, putem sa ii accentuam abuzul, pentru ca el e în latura cealaltă, a agresivității, adică practica aceeași tactica ca și mama lui cu alți copii mai slabi.
In aceste cazuri, în care doar bănuim, dar nu avem certitudini, cea mai buna soluție este sa discutam cu psihologul scolii sau grădiniței și vedem cum propune sa facem.
Este o încărcătură emoțională grea, pe care e posibil sa nu ne dorim sa ne o asumam noi ca profesori, educatori, terta parte. Și atunci copilului ii rămâne sa crească și sa aibă norocul de a găsi oamenii potriviți, cu ajutorul cărora sa conștientizeze situația și sa încerce propria-i schimbare. Așadar, dacă toți faceți copii, asigurați-le un climat armonios, nu ii abuzați!

Guest post scris de Oana

Etichete: abuz,parinte abuziv