În care un sponsor nu plătește, dar publicitate primește!
O tânără vloggăriță cere unui hotel din Irlanda să îi sponsorizeze o noapte de cazare în schimbul publicității pe vlog. Vlogul este destul de urmărit în online, dar tânăra primește un refuz categoric, dar și o lecție de economie din partea administratorului hotelului. Știrea originală aici. Mai pe românește, hotelul trimite pe retelele de socializare mesajul scris de ea, acoperind numele celei care l-a trimis, urmat de explicații laborioase ale refuzului. Publicitatea nu va plăti taxele angajaților, zic ei, nici munca lenjereselor, pentru că dacă ar fi așa, patronul hotelului și-ar plăti angajații tot cu publicitate.
Ce situație rușinoasă, se spune în articol. Vloggerița susține că pentru ea vlogul și a fi social media influencer sunt un job full time care îi asigură existența. Și-ar fi putut plăti cazarea la acel hotel din banii proprii, dar a decis să abordeze problema în mod business, cerând un serviciu și oferind obiectul muncii: publicitate. Până la urmă nu știu cu ce s-a ales vloggerița din toată povestea aceastea, dar hotelul sigur și-a făcut singur publicitate pe seama acestui eveniment, avertizând și alți bloggeri și vloggeri că nu acceptă acest gen de troc.
<iframe width=”854″ height=”480″ src=”https://www.youtube.com/embed/g8zElbN2_hg” frameborder=”0″ allow=”autoplay; encrypted-media” allowfullscreen></iframe>
Și în online-ul românesc am întâlnit ideea că ne putem folosi de blog pentru a obține reduceri sau gratuități la unitățile turistice, mai ales dacă avem un blog de călătorii. Probabil se practică acest tip de relație hotel-blogger/vlogger, dar doar acolo unde acordul este reciproc. Nu putem avea pretenția ca toți să aibă aceeași deschidere față de social media și față de lumea online în general sau să îți dorească publicitate în acest mod.
La urma urmei fata nu a dat cu parul, a propus un târg. Însă în loc de o înțelegere, a ieșit cu scântei din cauza perspectivelor diferite ale celor două părți implicate: perspectiva economică a administratorului, care are nevoie de bani pentru a-și plăti angajații și perspectiva vloggeriței, care prin publicitate înțelege venituri care este posibil să se încaseze tocmai din cauza publicității online. Poate cei de peste 30 de ani nu înțeleg social media, așa cum concluzionează Elle Derby, dar poate că nici nu o doresc prea mult în viața lor, preferând să se axeze pe alte domenii de interes. La urma urmei, suntem liberi să folosim rețelele de socializare sau să nu le folosim.