Close

De ce iubim pisicile- episodul 1

Pisică cuminte și babă frumoasă nu o să vedem niciodată, cred eu, parafrazând proverbul popular. Tocmai năzbâtiile și particularitățile de comportament ale acestor feline ne fac să iubim pisicile atât de mult.

Le iubim atât de mult, încât le-am dedicat o Zi Internațională a Pisicilor pe data de 8 august. În plus, le înțelegem când ne dărâmă obiecte, când ne zgârie sau mușcă în timpul jocului sau când ne umplu casa de purici. Sau când trec grațioase peste tastatura laptopului, provocând fel de fel de încurcături.

Pisica mea a apărut pe neașteptate, într-o zi ploioasă de vară. Nu căutam o pisică și nici nu aveam o părere prea bună despre mâțe. Își fac nevoile pe unde apucă (unele din ele), sar de la etaj dacă simt miros de libertate și sunt degrabă distrugătoare de tapițerii de piele falsă. Și nici măcar nu sunt toate afectuoase și torcăcioase, cum se spune.

Pisica mea e specială

Însă pisica mea a contrazis toate așteptările. E curată și își face nevoie doar la litieră. E torcăcioasă de cele mai multe ori și afectuoasă întotdeauna. E frumoasă de când am cunoscut-o și crește frumos. Are mișcări agile și rareori dărâmă ceva fără intenție. Se urcă în locuri greu accesibile și reușește să sară acrobatic fără să pătească nimic.

În primele zile de coabitare, mi-a întrecut orice așteptare. Precum am spus, eu nu o așteptam, a fost o întâmplare că am ajuns să trăim împreună. Cuminte dar impunând respect, motănica a folosit câteva ziare drept litieră, ceva ce doar auzisem că este posibil.

Când a început să se joace, am decoperit că știe să facă piruete în aer, că sare în aer și că știe să facă aport. Îmi aduce înapoi obiectul pe care i-l arunc, dacă acesta este ușor și interesant pentru ea. Îl aduce purtându-l în gură și mi-l lasă aproape. Uneori îi dă drumul în palma mea, asemenea unei ofrande.

Își cunoaște numele și câteva cuvinte simple. Dacă i-am schimbat locul litierei, s-a acomodat imediat. Mă urmează, mă atinge cu pernuțele ei moi când vrea să se joace, îi place să-și vâneze jucăriile improvizate. Dar cel mai mult îi place să ne jucăm împreună.

De ce iubim pisicile? Fiecare are motivul lui, simțit numai de el. Însă ce știu sigur este că ele o merită cu prisosință. De multe ori, animalele de companie și-au salvat stăpânii de singurătate și depresie, făcând lumea un loc mai bun.

Pisi, meritați tot ce este mai bun! Și nu mă refer doar la hrană, alimente și accesorii de calitate sau la servicii veterinare, ci la timpul nostru neprețuit, pe care îl petrecem în compania voastră.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: