Ghidul astronautului pentru viața pe Pământ (col. Chris Hadfield)- impresii despre carte
Scrisă într-un limbaj accesibil, dar plină de idei uneori suprinzătoare sau greu de digerat, Ghidul Astronautului pentru Viața pe Pământ, scrisă de astronautul Chris Hadfield este o carte pe care nu veți uita că ați citit-o.
Este o carte non-ficțiune, un documentar scris dar și vizual despre cum a devenit un pilot canadian primul astronaut canadian care a zburat în Spațiu. Auto-biografia conține multe informații despre traseul de urmat dacă vrei să devii astronaut, despre viața de familie a unui astronaut, despre problemele medicale, emoționale ale acestora. Găsiți de asemenea informații utile despre modul de pregătire al astronauților, despre modul lor particular de viață, despre ședințele intense pe care le presupune zborul în spațiu. Scrisă într-un stil clar, matematic, concret, cartea va captiva, intriga și vă va lărgi orizontul de percepție asupra lumii înconjurătoare.
Personal, m-a interesat pentru că am avut o afinitate teoretică pentru zbor încă din copilărie, deși, contrar lui Chris Hadfield, nu am reușit să-mi înfrâng niciodată teama de zbor și frica de înălțimi. Cum matematica, fizica și în general științele exacte sunt cele mai bune prietene ale unui astronaut, șansele mele de a vedea Terra din spațiu sunt 100% pozitive, dacă mă resemnez la privitul de imagini superbe făcute de astronauți și cosmonauți.
Diferența dintre astronauți și cosmonauți este aceea că primii sunt americani, iar secunzii, ruși. Dacă nu știați până acum, România a avut un singur cosmonaut în spațiu, pe domnul Dumitru Prunariu, care a zburat pe filiera fostei URSS. Din ce am citit în carte, am priceput că țările sărace nu au nicio șansă să-și trimită cetățenii în spațiu. Prețul navelor și rachetelor se ridică la milioane de dolari, la fel ca pregătirea specifică, costumele de astronaut și costurile suportate de stat pentru asigurarea pregătirii fizice, psihice, medicale ale astronauților, dar și pentru suportul acordat familiilor acestora.
Cartea este extrem de interesantă, pentru că cuprinde o multitudine de informații pe care nu le găsești nicăieri altundeva. Mici chichițe, proceduri complicate, cât de important este să îți cureți vizorul la perfecție ca să nu-ți lăcrimeze ochii în spațiu, carantina care precede o lansare în spațiu, antrenamentele dure pe care le urmează oamenii spațiului, toate te vor captiva în mod egal. Pentru că orice detaliu contează, așa cum ne și explică autorul, în nenumărate exemple.
Cunosc un singur copil care știe deja că vrea să fie pilot de avioane. Mă gândesc că, dacă la 8 ani vrea să piloteze avioane, la 16 ani va visa să fie astronaut. Oare ce șanse are acest băiețel român să vadă Terra de sus, să poarte costumul de astronaut și să efectueze manevre complicate în stare de imponderabilitate? Dacă luăm în calcul doar aspectele financiare, cred că șansele lui sunt nule. Pe de altă parte, România și multe alte țări sunt piețe de desfacere de mare valoare pentru produsele americane, gen Apple, Google, Ford, etc. Chiar dacă nu ne permitem să participăm cu bani cash la misiuni spațiale, indirect și noi, popoarele sărace, susținem aventurile în spațiu ale astronauților americani. Așa că, conform logicii mele, ar trebui ca românii să aibă și ei dreptul de a visa măcar să devină astronauți.
În timp ce piloții noștri de elită se prăbușesc cu avioane militare vechi și nesigure, NASA face pregătiri de ani de zile pentru o ieșire în spațiu de 72 de ore sau câteva săptămâni. În timp ce românii cumpără produse americane din admirație pentru poporul transatlantic și plătesc bani grei pentru a vedea ținuturile Statelor Unite ale Americii, satele noastre sunt pline de tineri care, în lipsă de locuri de muncă, trăiesc din ajutoare sociale și muncă sezonieră.
Cartea aceasta a produs, fără să mă aștept, o mică răzmeriță în mintea mea. Aș vrea ca băiețelul român care știe că vrea să devină pilot să aibă șansa de a deveni astronaut, dacă poate și vrea.
Am ras cu lacrimi cand am ajuns la partea cu „șansele mele de a vedea Terra din spațiu sunt 100% pozitive, dacă mă resemnez la privitul de imagini superbe făcute de astronauți și cosmonauți.”
Dupa care, am plans cu lacrimi cand am ajuns la partea cu razmerita. Si, trebuie sa recunosc… cu parere de rau… ca ai 100% dreptate!
Superba recenzia! Felicitari!
Multumesc!
Încă o recenzie captivantă.. Aș zice mai degrabă o recenzie cu o notă proprie.
Uh, sună un pic a pleonasm, dar mi-a plăcut mult ultima parte. Tu chiar vrei să mă obligi să citesc cartea, huh?
Sau mai întâi să o cumpăr, și apoi să o citesc, cam asta ar fi ordinea. Știu, știu, tu nu obligi pe nimeni. dar m-ai convins, m-ai convins că este o carte care merită atenția mea.
Mi-a plăcut recenzia și te felicit, Ioana!
M-ai băgat cu nasul în subiect exact atât cât să mă molipsesc, huh?
Știi asta.
Da, m-ai convins, deci mă obligi.
Asta e logica. Un pic cam dată cu, capul de pereți, dar hei, e logică totuși…
Felicitări pentru articol, Ioana!
Spor la citit. Nu te obliga nimeni sa devii astronaut, totusi…
Foarte frumoasa recenzie. Cred ca este o carte interesanta, care mi-ar placea si mie. Si sunt de acord cu tine, si baietii romani care isi doresc asta, ar trebui sa poata deveni astronauti.
Ms. Si fetele.
Foarte frumoasă recenzie! Mi-a plăcut tușa personală adăugată, mult! Am să rețin cartea și am să-mi păstrez speranța că visele unui copil pot să se îndeplinească!
si eu visam sa devin astronaut, de aici nota personala. ms mult, Mona.
Chiar daca nu ma vedeam vreodata citind o asemenea carte, m-ai determinat prin recenzie sa vreau sa o fac.
Frumoasă recenzia. N-am înțeles niciodată termenul de „cosmonaut” pentru cineva care explorează spațiul. Mi se pare mai potrivit „astronaut” ca unul care „navighează printre aștri”.
Vine de la Cosmos. Cred ca e termenul rusesc pt Univers.
Probabil. Eu stiu doar grecescul „kosmos” care înseamnă „lume”.
Asta era, merci.
Personal, nu sunt pasionată de zborurile cosmice (așa se numesc alea rusești, la cele americane cum le zice oare?) și singua mea legătură cu subiectul e că l-am cunoscut cândva pe Dumitru Prunariu, într-o vară când, studentă la ASE fiind, făceam practică într-un hotel de pe litoral unde era cazat și domnul Prunariu. Foarte simpatic personaj și modest, în același timp, deși avea motive să fie cu nasul pe sus. Cu toată lipsa mea de preocupare pentru subiect, am citit articolul cu plăcere.
Zborul in spatiu ramane pe primul loc al dorintelor mele neimplinite. Inca mai sper, desi, asa cum spui, vietuirea in aceasta tara pare a te tine bine infipt cu picioarele in pamant. Totusi nu ma complexeaza in vreun fel societate americana.
Recenzia ta m-a facut sa vreau sa citesc aceasta carte 😀
Orice copil, din orice colt al lumii, ar trebui sa aiba sansa sa devina ce isi doreste. Uf, hai ca ma apuca si pe mine razmerita!
si adultii la fel, ca si ei au suflet.