Nu e chiar așa mișto să sterilizezi pisicuța, se dovedi până la urmă…

Mi-a trecut încântarea cauzată de sterilizarea mâței, despre care am scris aici. Cred că este destul de ușor să înțelegeți motivul din cele două imagini de mai sus. După mai puțin de o săptămână de la operație, Miki s-a cățărat pe plasa de țânțari, așa cum făcea și înainte. Apoi a început să se lingă excesiv pe burtă, așa că am verificat, ca orice stăpân atent.

Tăietura se desfăcuse, iar dacă luam pisica în brațe se ivea un găuroi de toată urâțenia. Pielea se desfăcuse, nu au căzut mațe pe jos, nici sânge nu curea, dar rana mi se părea supurată. Am sunat imediat la veterinar. Verdictul? Ațele resorbabile s-au resorbit prea repede, dar operația arată minunat de altfel. Știți vorba aceea cu operație reușită, pacient mort? Așa m-am simțit și eu în momentul acela. Bine că eram de față…

La veterinar am rămas de data aceasta pe parcursul operaței de coasere, nu de alta, dar prima oară, după ce s-au oferit să țină pisica de dimineața până la finalizarea operaței, s-au plâns că pisica este agresivă. Nu era niciuna din ele mușcată sau zgâriată, dar nu te numești român dacă nu dai cu o mână și iei cu două. Miki a suportat 3 injecții și o cusătură, am plătit, am luat mâța acasă. Se spune că ochiul stăpânului îngrașă porcul, așa că am privit coaserea prin ușa întredeschisă.

Da, Miki se zbătea, se agita, mormaia furioasă, dar zău acum, cui i-ar plăcea să fie legat și cotrobăit prin mațe de două ori în șapte zile? Anestezia a fost mai ușoară decât prima dată, așa că seara motănica își revenise complet. La finalul operației de coasere, m-am apropiat de ea și i-am vorbit frumos, ea s-a calmat și și-a băgat boticul în mine.

Le-am explicat doamnelor că Miki nu este agresivă, că rareori sunt mușcată sau zgâriată și că în prezent nu am niciun semn de la ea. Au folosit ațe neresorbabile de data aceasta, așa că peste 10 zile iar semnăm condica la veterinar, ca să i le scoată.

Sincer, sper să fie bine de data aceasta. Altfel, voi regreta amarnic burtica ei netedă și faptul că am ascultat gura lumii și sfaturile medicilor când am ales să o sterilizez.

8 răspunsuri la „Nu e chiar așa mișto să sterilizezi pisicuța, se dovedi până la urmă…”

  1. Vienela

    Din cele patru pisici pe care le avem, trei sunt sterilizate. Am avut grija ca in primele trei zile dupa operatie sa le tin in cusca transportoare, ca sa nu faca efort. Le scoteam doar sa mearga la litiera si le pazeam ca pe infractori. Dintr-un tricou vechi am „mesterit” un soi de corset care sa le acopere burtica, sa nu se poata linge. Nu am avut nici un fel de problema si am scapat de nebunia cu plansul si miorlaitul cand intrau in calduri.

    • cafeneauaconsumatorului

      Recunosc, n-am avut cum. Am pus-o in cutie, crezand ca vrea sa stea, da’de unde, ca era peste tot. Nici timp sa o pazesc nu e acum, deci raman rugaciunile si ata de calitate.

      • Vienela

        Tin pumnii sa fie bine! Eu am inchiriat de la cabinetul veterinar cusca, 50 lei. Am avut si o aventura la intoarcere cu una dintre pisici, cea mai nebuna, argint viu (le-am sterilizat pe rand, la interval de cateva luni). S-a deschis usa si mi-a cazut pisica pe trotuar. Speriata, a luat-o la fuga pe strada tocmai cand a aparut o masina. Noroc ca omul (un vecin de la scara mea) a fost pe faza si a oprit, ba chiar m-a dus si pana acasa. :)))

  2. evaancutahamza

    Ioi, draga de ea! Sa stii ca si eu aveam in vedere sterilizarea, dar am vorbit cu medicul veterinar si mi-a zis ca exista o injectie anticonceptionala, care se da de doua ori pe an (la 6 luni distanta), prima putand fi data cand pisica are 8 luni. Am decis cu sotul ca vom apela la injectie, mai degraba decat la sterilizare, pentru ca mi se pare o metoda mult mai putin invaziva si dureroasa. Din pacate, una dintre pisicute a murit ieri (am plans toata ziua), lovita de masina, asa ca mai am doar una.

Lasă un răspuns